Bancuri Cu Bunici

Un azil de bătrâni închiriază un autocar pentru o excursie. La puţin timp de la plecare, şoferul simte o bătaie uşoară pe umăr şi o bunicuţă îl întreabă dacă vrea nişte alune.
Şoferul acceptă bucuros pumnul de alune pe care i-l oferă bătrâna.
După vreo 15 minute, bătrâna vine din nou cu un pumn de alune.
Povestea se repetă încă de vreo câteva ori, după care şoferul, nedumerit, o întreabă când apare iar lângă scaunul lui:
- Mamaie, da' de ce nu mâncaţi alunele, că sunt scumpe, şi aveţi pensii mici...
- Eee, da crezi că mai avem dinţi să mâncăm noi alune?
- Păi bine, şi atunci de ce mai daţi banii pe ele dacă nu le puteţi mânca?
- Eee, de fapt nici nu vrem alune, noi sugem doar ciocolata din jurul lor..