Te-am re-ntâlnit, luai apă la cişmea,
Erai tot în capodul ăla şic,
Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea,
Pe dedesupt nu mai aveai nimic,
Iar între sâni şi-un nasture-ţi lipsea,
Rebeli, se înălţau să mă doboare,
Cordonul înnodat mă sictirea,
Dar ce popo', ce şolduri, ce picioare (!)...
Sunt ani de-atunci, te văd iar la cişmea,
Tot în capodul ăla, foarte şic,
La piept, acelaşi nasture-ţi lipsea...
Am vrut să te dezbrac, aveam un tic,
Dar ce să mai (!) şi-aşa tot se vedea,
Pe dedesubt, nu mai aveai nimic !
Poezie de cartier
Etichete: Bancuri Cu Prostii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu